Am slabit sau mai bine zis am vazut intr-o dimineata pe
cantar numarul mult dorit…OK…si acum ce e de facut? Ar trebui sa fiu multumita
ca mi-am atins targetul? Pai ce ar fi trebuit fac atunci cu imaginea pe care o
vedeam in oglinda si nu reflecta ceea ce doream eu? Nu mi-am dorit doar sa
slabesc si sa ajung “skinny fat”, un soi de slabatura cu grasime inestetica sub
piele. Exagerez putin, voit, imaginea nu era asa ingrozitoare, insa, daca
faceam 2-3 pasi in ritm rapid se cam schimba treaba, incepeau sa-mi tremure
pupele, carnea de pe brate, inca strangeam un colacel in zona burtii, asa ca,
nu m-am lasat pacalita de acel numar afisat de cantar.
Mi-am dat seama ca numai cu sport voi reusi sa-mi ating
scopul. In copilarie si adolescenta am practicat inot, apoi am fost destul de
activa, faceam miscare, mai mergeam si pe munte, insa, in timp ma lenevisem de
tot, ajunsesem un soi de Euglena Verde si intrasem intr-un fel de cerc vicios
al oboselii, care la randul ei nastea oboseala. Eram in permanenta ca un zombi,
care se tara intre munca si copii.
Intr-o buna zi am decis sa ma apuc de sport. M-am dus la
sala, insa de data asta l-am insotit pe sotul meu, care are mergea la sala deja
de cativa ani. Mi-a explicat de vreo 10 ori ce am de facut si m-am apucat de
treaba.
In primele 2 saptamani am facut exercitii usoare, de
acomodare si pentru a invata tehnica si pentru a evita febra musculara prea
puternica. Apoi am inceput sa lucrez cu greutati exercitii pentru fiecare grupa
musculara in parte pentru dezvoltarea integrala a muschilor si obtinerea unui
corp armonios. De asemenea, zilnic faceam 15-20 minute de exercitii de tip
cardio: mers si alergat pe banda, bicicleta eliptica, bicicleta statica,
bicicleta cross ramp, stepper.
Am avut si perioade in care am renuntat temporar din motive
subiective (munca stresanta, probleme de sanatate, perioade “delicate” lunare),
insa nu pentru mult timp si de fiecare data am revenit si am reluat
antrenamentele. Cel mai greu a fost dupa ce am avut o infectie grava
respiratorie, am avut tratament 3 saptamani pe branula, practic, aproape
resetase tot ce achizitionasem pana la acel moment.
Nu m-am lasat infranta si
am revenit in sala, mai inversunata si mai dornica de a-mi atinge scopul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introduceti comentariul dvs.