De ce am vrut sa slabesc si cum am inceput?

La fel ca multi altii, dupa multe cautari si incercari nereusite am gasit in final o dieta care mi s-a potrivit. Impropriu zis dieta, caci de fapt este un mod de viata sanatos. Dupa ce am tinut aceast dieta, nu numai ca am scapat de kilogramele in plus, insa mi-am rezolvat si anumite probleme de sanatate, unele dintre ele destul de serioase, care in timp m-ar fi facut sigur pacienta fidela a medicilor.

Bunicul meu a avut diabet, mama l-a mostenit, amandoi au ajuns insulino dependenti. Tata are tulburari metabolice, eu l-am mostenit, toata viata mea am avut probleme mari cu glicemia, in sensul ca faceam foarte des hipoglicemii. Mi-am facut teste si mi s-a zis ca daca nu adopt un alt stil de alimentatie, voi ajunge la diabet, tinand cont si de bagajul meu genetic.

In urma sarcinilor m-am ales si cu o hipotiroidie si un hiperestrogenism, care s-a lasat cu chisturi pe ovare, ingrasare serioasa si alte probleme derivate.

Cumva imi acceptasem situatia si chiar o foloseam ca scuza, bagam faza cu hipotiroidia si cu hormonii la inaintare ori de cate ori un cunoscut ma intreba de ce m-am ingrasat atat.

Si ma ingrasasem, da…Inainte de sarcini aveam 48 kg la 1.64 m inaltime, mancam orice, oricand, oricat, in cea mai mare parte mancare de proasta calitate (tone de cartofi prajiti, ciocolata, Pepsi). Colegele de facultate ma invidiau, ele, saracele, mancau cate un mar si-un morcov si eu ma desfatam cu ditai portia de cartofi si bagam si o ciocolata mare la desert…chiar doua, daca eram in sesiune si eram stresata.

Dupa prima sarcina cineva parca a vrut sa ma pedepseasca pentru destrabalarea culinara din anii anteriori si am ajuns la 70 kg.

Am ajuns si la un medic nutritionist cu nume sonor, care mi-a zis ca la haosul meu hormonal nu prea am cum sa slabesc fara “ajutor” si mi-a recomandat el niste pastile la moda atunci, mi-a dat o “dieta” bazata pe supa strecurata J, am slabit vreo 2 kile, am facut o colectie impresionanta de hipoglicemii, m-am ingrasat la loc, am tinut-o in yo-yo ca la carte.

Apoi am aflat de la prietene de minunata cura de slabire cu supa de varza J, am testat-o si pe aia, am slabit vreo 2-3 kile, mi-am dat colecistul peste cap de pana si in ziua de azi ma taxeaza pentru prostia mea de atunci.

Apoi m-am “jucat” putin si de-a disociatul, o zi fructe, una legume, una lactate, una carne si nu mai stiu cum era. Eheeeee, nici acum nu pot sa uit groaza care ma apuca cand venea ziua de carne!!! Brrrrr! Am slabit destul de bine, 6 kg intr-o luna! “Pacat” insa ca nu am putut trai vesnic asa si cum m-am intors la o alimentatie normala, cat de cat sanatoasa, nu haosul de dinainte de sarcina, m-am trezit intr-o buna zi ca alea 6 kile au revenit si cu vreo 2 prietene si uite-ma iar de unde am plecat! Grasa si frumoasa, convinsa ca asa voi ramane tot restul vietii!

Si m-a palit pe mine ideea sa ma apuc de sport, ca doar facusem 9 ani de inot in copilarie si adolescenta. Mi-am luat adidasii, echipamentul si la sala cu mine! Si 2 litri de ceai verde J Normal, nu mancam mai nimic toata ziua, ca doar era de slabit, nu? Si uite asa imi dadeam eu ochii peste cap acolo. Am rezistat eroic vreo 5 sedinte, timp in care am pedalat ca nebuna pe o bicileta statica, de ma durea fundul de atata stat pe sa, faceam hipoglicemii intr-o fericire, imi salta si pulsul de nu se poate de la ceaiul ala si ajungeam acasa, unde, inevitabil, goleam frigiderul…asa ca, adio sport!

Am mai trecut prin multe alte tampenii de diete, sucuri, suplimente, pana cand am gasit cartea lui Montignac! De fapt o aveam eu mai demult, dar cine s-o citeasca? Si m-am apucat s-o citesc, cu pixul in mana, ceea ce va recomand si voua sa o faceti, m-am inscris intr-un grup pe un forum si m-am apucat de treaba. Am slabit frumusel pana la 55 kg, insa cum m-am vazut cu sacii in caruta, am lasat-o mai moale si m-am ingrasat iar, insa eram in limitele acceptabilului, chiar aratam ok.

Doar ca, am ramas insarcinata cu al 2 lea copil, am avut cat de cat grija in sarcina la ce si cat mananc, nu m-am aruncat in porcarele, dar cand nu mai puteam de pofta, na…mancam, ca tot omul…gravid.

Am nascut un baietel…sau baietoi?!? Marisor, a avut 4.600 kg la nastere si 57 cm. Stateam relativ bine cu kg, pornisem de la 62 kg si aveam 68 kg dupa nastere. Insa, s-a dezlantuit dezastrul! Sistemul meu hormonal a sarit in aer (am uitat sa specific ca in sarcina am avut nevoie de tratament cu progesteron), hormonii mei au luat-o razna si uite asa m-am trezit la 76 kg, ma percepeam grasa si eram depresiva, disperata de felul in care aratam si ma simteam. Imi era rau non stop, eram depresiva, nu suportam sa ma mai vad in oglinzi, purtam numai haine lalai, ma izolasem, brrr.

Atunci am decis ca aceasta stare va inceta. Si am ales solutia cea mai simpla si mai idioata: pastilele de slabit! Nu-mi pot imagina ce a fost in mintea mea atunci! Am cumparat o cutie, nu am apucat sa iau decat vreo 5-6 si le-am aruncat. Imi era frica! Imi crescuse tensiunea, nu dormeam, beam tone de apa, nu mancam deloc, eram agitata, nervoasa, aveam stari depresive, simteam presiune intracraniana…Atunci mi-am dat seama ca in disperarea mea faceam cea mai mare greseala! Puteam sa imi distrug sanatatea in felul asta, puteam chiar sa fac un atac cerebral si sa mor! Le-am aruncat si am tras linie! PANA AICI!

Atunci am hotarat ca voi slabi si voi alege un mod de viata sanatos, ca ii voi ramane fidela mereu.

Am revenit la singura dieta cu care am putut sa slabesc frumos, cu care mi-am rezolvat si problemele de sanatate. Cum am zis si anterior, NU este o dieta, este un mod de viata!

Ar trebui sa ma bucur ca m-am ingrasat, altfel cine stie, acum poate eram bolnava de diabet sau de inima.

Am invatat sa gatesc, sa ma bucur de asta, sa combin arome, sa-mi satisfac fanteziile culinare si sa mananc aproape orice.